iubire

iubire 

uitare

și așternut

pădure

un cerb pierdut

un diamant ce stă doar în frunte

acolo îl vei găsi

călătorind

călătorind cu picioarele goale

așteptând

doar timpul să ne facă mari

iubire

iubire

iubire 

iubire

promisiuni neținute

și avânt să tot avem

pentru când neștiute

ne vor vizita la refren

destul lumină

destul să vreau

destul să stau singur 

și s-aștept să bată cineva la ușa mea

să bată să bată să bată

să bată să bată că oricum nu-i răspund

să bată să bată să bată

suntem toți același pământ și-același cuvânt x2

iubire

iubire

iubire

iubind

respir

deschid

un timp

întinsul

deschid uitare

avem timp 

să murim dar și să fim fericiți

iubire

iubire

pace în tine

când ne vom întâlni peste ani și ani și ani

și eu nu voi mai recunoaște

ochiul și gura și gândul și tot și

eu nu voi mai recunoaște

nici ochiul nici gura nici gândul de tot

o pușcă de vânătoare și totul pe când ne făceam mai mari

având timp timp să pierd timp timp timp să pierdem

iubire

iubire

iubire

ți-am spus în toate piesele să nu m-aștepți

dar tu nu, nu, nu

îți plac fantomele de pe pereți

dar când când te vei vindeca

ți-am spus, ți-am spus să-ncerci să mă ierți, dar nu

tobele dinaintea mea

dar tu

daradara tamtatata

ceru-i prea departe să-l ating cu degetele

daradararara

iubire 

iubire

iubire

iubire

iubire

nesupusul împărat

glorie nespusului împărat

nespusului împărat

ă, nesupusului împărat

glorie nespusului împărat

nesupusului 

nesuspusului împărat și oamenilor lui

sună de prânz

cineva întinde masă lungă

împăratul se îneacă, cum altfel

supușii se sperie, țipă

cineva îi dă una peste spate și scapă cu viață

își încoronează supusul suspusul împărat

îl hrănește cu flori și struguri și îi dă totul de-a gata

tremură la vederea lui și doarme greu nopțile

eliberează toți neeliberații din temnițe

le spune: vă iert

și chiar îi iartă

își poartă cu el doar gândurile și cântă când nu-l aude nimeni

poate tu erai

poate tu erai - cunoscut

și mă tot strigai să vin să te ascult

poate tu erai - neștiut

și mă tot chemai să vin să-ți cânt

poate tu erai auzind

tot ce-ai să-mi dai, tot ce-am să simt

poate tu erai neștiut

cu ochiul închis la gleznă, cu omul din lut

oamenii mici

se face că trecutul mă pândește

se face că eu sunt trecutul care mă pândesc

îmi fuge mintea pentru că mintea nu poate fi prinsă de nimeni

albul ochilor ploaia rochiilor

o lumină din care mă separ

unu plus

unu plus

unu

are să fie seară

are să fie primăvară

eu sunt norocul tău

afundă-te cu mine într-un oraș

uite-te în ochii oamenilor

măsoară-le respirația

lasă-te măsurat

aici e jocul

în lumină 17-18 tineri de vreo 20 de ani ne arată o bucată de viață

și noi ne uităm și înfulecăm

le zâmbim iar unii dintre ei se bucură

orașul de pe partea dreaptă

mă uit în geamul la tramvai

și văd pe cineva

oare sunt eu

oare e umbra mea

oamrnii neobosiți merg, merg, merg

oamrnii neobosiți pierd, pierd, pierd

tu ești la Sinaia

eu sunt la Strehaia 

nici Brașov, nici Vatra Dornei nu mai sunt la fel 

acolo unde

unde soare acolo lună

unde carne aici amintiri

unde îngeri unde aripi

un om numără în gând să nu deranjeze ciclopii

ce ambiție ce antrenament

aici la terenul de tenis

aici andromeda aici șerpii

mă cheamă barbă cot

mă strigă o voce

trec vama cu copitele mele călare

toți suntem cei unși

soarele dimineața

pe o bancă înflorită o femeie așteaptă

și tună și fulgeră

împărații cântă singuri

aici sunt toate măștile mele

ploaia îmi intră în suflet

sub pielea mea sunt atât de multe

sar atât de sus că nu mai văd jurăminte

ce loc frumos am în inima ta

#

intuiție mare dă la ajutoare

avem furci și topoare

da' noi încă ne mai iubim